Am pierdut trei sarcini, iar sotul meu a inceput sa evite tot mai des sa facem amor. Nu stiu cum, dar intr-o zi m-am trezit la spital, infasurata in bandaje, ca o sarma

Palmele amantului m-au impacat cu sotul

Am crezut ca am pierdut dragostea sotului meu si am starnit, nesabuita, o pasiune care m-a adus aproape in pragul mortii. Poate ca a meritat sa sufar ca sa ma intorc la adevarata iubire.

Sunt cufundata in fotoliul moale de plus pe care Florin mi l-a intors cu fata spre fereastra, ma uit la cerul incredibil de albastru pentru o zi de februarie. incerc sa prind o tigara cu buzele inca umflate si dureroase, dar renunt. Florin imi aduce o cana cu ceai si mi-o pune in maini. As fi preferat o gura de ceva tare, sa uit de trauma prin care am trecut, dar mi s-a spus ca n-am voie, fiindca iau antibiotice.

Loading...

— Hai, Dora, bea, macar putin! ma indeamna Florin. si, te rog, mai gandeste-te, esti absolut sigura ca nu vrei sa depui plangere la Politie? Chiar nu l-ai vazut deloc pe agresor? Nu-ti amintesti nimic?

— Mmm, ii raspund, desi buzele nu ma mai dor atat de rau incat sa nu pot vorbi.
in schimb, scutur din cap. Adica, nu vreau sa depun plangere si nu-l pot descrie pe agresor. Asta e o minciuna, fiindca l-as putea descrie in detaliu. Florin ma priveste cu ingrijorare si ofteaza. Grija lui pentru mine ma impresioneaza si ma unge pe suflet.

Nu demult, abia daca ma observa. Gandul lui zbura la Mihaela, iar al meu, la Sergiu. Eram doua cupluri intr-unul singur. Odata, formam cu adevarat un cuplu strans unit, sudat prin dragoste si daruire. Dar greutatile prin care am trecut ne-au indepartat pe nesimtite. Ne-am dorit cu ardoare un copil, ba chiar mai multi. Numai ca am pierdut trei sarcini. Trei mari sperante, sfarsite prin trei mari deziluzii.

Medicii mi-au spus ca e riscant sa mai incerc. Asta ne-a pus capac. Am vrut sa urmez un tratament hormonal, dar Florin s-a opus.

— Care-i problema? ti-e frica sa nu ne coste prea mult? Te gandesti mai mult la bani decat la viitorul nostru? Nu inteleg ce te retine…

— Ba tocmai la viitorul nostru ma gandesc, Dora, la sanatatea ta! Oricat de mult imi doresc un copil, nu sunt de acord sa te supui unor experimente cu final incert. Nu vreau sa fii o mama bolnava. Prefer o nevasta sanatoasa, e clar? si cu asta am incheiat subiectul!

— Adica eu sunt de vina?

— Stii bancul ala cu „di vina suntem amandoi”? mi-a lansat el, cu un zambet obosit, in loc sa ma ia in brate si sa ma impace, asa cum facea intotdeauna cand se iscau mici scantei intre noi.

Doar ca, de data asta, n-a fost o scanteie, ci un fulger orbitor care mi-a sapat adanc in suflet. Florin s-a inchis tot mai mult in el. A inceput sa evite tot mai des sa facem dragoste.

Se facea ca adoarme brusc, de indata ce punea capul pe perna.

— Esti ca iepurasul ala din reclama pe care-l lasa brusc bateriile, i-am zis intr-o dimineata, batand saua sa priceapa… armasarul.

S-a uitat uimit la mine, fara sa schiteze macar un zambet. A renuntat sa duca la gura ceasca de cafea si a pus-o la loc pe masa. Mi s-a parut ca i-a tremurat putin mana.

— Cum adica? Cu ce-am gresit? intrebarea lui defensiva m-a facut sa regret imediat ceea ce spusesem, dar nu puteam sa dau inapoi.

— Adica adormi instantaneu cand te bagi in pat, parca ai un magnet in perna aia..

A lasat un moment ochii in pamant, inainte sa-si apuce ceasca de cafea. Cu ambele maini.

— Pai asa o fi, draga, de cand am atata de lucru, nu-i de mirare ca ma lasa bateriile. Chiar asa, adorm imediat? Nici nu mi-am dat seama!

Daca i-as fi raspuns ca intotdeauna a avut mult de lucru, dar ca asta nu ne-a afectat niciodata viata intima, ar fi insemnat sa pornesc o cearta. si asa intre noi se instalase deja o raceala difuza.

Nu stiu cand s-a transformat raceala in inghet. Dar stiu cand am constatat-o prima oara pe pielea mea: la petrecerea de revelion care trebuia sa ne treaca bucurosi in 2015. Florin si-a atins scopul, caci atunci a cunoscut-o pe Mihaela. Au flirtat aproape intreaga noapte, cu cateva mici exceptii. Una dintre ele a fost momentul in care toata lumea isi umple in graba paharul cu sampanie, gata sa ciocneasca la ora doispe fix. Florin s-a achitat impecabil de indatorirea asta. A ciocnit mai intai cu mine, mi-a aplicat chiar si un sarut fugar pe buze. Pe urma, si-a vazut de cucerirea lui. Nu era nici mai tanara, nici mai aratoasa decat mine. Dar avea ceva ce eu n-aveam sau nu mai aveam. Noroc ca era din alt oras.

Dar norocul asta n-a durat mult. Mihaela s-a mutat la Bucuresti cu serviciul si, implicit, cu locuinta, iar Florin al meu s-a mutat din patul conjugal in „vizuina” care ar fi urmat sa devina candva camera copilului nostru. Acolo isi are biroul, calculatorul, etajera cu hartoage si fotoliul. Extensibil, la nevoie. Sigur ca l-am intrebat de ce nu mai doarme cu mine. M-a privit lung si mi-a spus:

— Daca tot ma intrebi, am sa-ti raspund: de frica.

— ti-e frica de mine?

— Nu de tine, de mine. Mi-e frica sa nu-ti pun sanatatea in pericol.

— Vrei sa spui ca noi doi n-o sa mai facem dragoste niciodata?

— Dac-ai sti ce dor mi-e de tine… As vrea sa mergem la un medic, sa ne recomande ceva, nu stiu, o metoda contraceptiva cat mai…

Nu l-am mai ascultat. M-am dus in baie si am plans. N-a venit dupa mine. Toamna trecuta, m-am inscris la o sala de fitness. Acolo m-am pricopsit cu Sergiu. Tanar, energic si mereu vesel. Era antrenorul meu care ma ajuta sa infrunt cu optimism fiecare zi. L-am lasat sa se indragosteasca lulea de mine, nu doar fiindca-mi placea, ci si pentru ca a trezit in mine simtiri demult apuse. Eram ca doi adolescenti rebeli cand ne furisam seara in sala pustie si ne iubeam pe saltele. La inceput, a fost ascultator, nu m-a sacait cu telefoane si declaratii patimase. stiam amandoi ca ceea ce facem impreuna e tot un fel de… fitness. Cel putin, asa am crezut, c-o stim amandoi. Nu ma gandeam la ziua de maine, ci doar la desfatarile de moment. Dar am scapat din vedere un lucru: am uitat sa ma asigur ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

Cand m-a sunat prima oara, pe la unu noaptea, i-am raspuns „greseala” si mi-am inchis telefonul. Desi Florin n-a suflat o vorba, sunt sigura ca a auzit, din „vizuina” lui. Pe Sergiu l-am certat cu blandete, dar, in loc sa se potoleasca, a devenit tot mai insistent. imi umplea telefonul cu mesaje: „Mi-e dor, Dora!”, „Te ador, Dora”… Nu i-am raspuns la niciunul. si am decis sa nu mai merg la sala de fitness. Sfarsitul de an si vacanta petrecuta cu Florin mi-au fost de mare folos.

Am fost convinsa c-a inteles. Dar acum doua saptamani, m-a sunat. M-a luat prin surprindere, ii stersesem numarul din agenda. Plangea. M-a rugat sa ne mai intalnim o ultima data. Daca n-ar fi plans, n-as fi cedat. Dar nu suport sa provoc suferinta.
M-am dus la sala, la ora patru dupa-amiaza. L-am gasit sezand turceste pe o saltea, cu o sticla de gin pe jumate plina alaturi. Nu m-am asezat langa el. Am asteptat sa-mi vorbeasca. A ridicat ochii spre mine. Erau rosii si umflati de plans.

— Ce voiai sa-mi spui?

— Am incercat, dar nu reusesc sa te uit. Dora, te iubesc! Te rog, spune-mi ca ma iubesti si tu, macar un pic, spune-mi ca n-am fost o jucarie pentru tine! Nu-mi intoarce spatele!

— Ai fost… un sprijin pentru mine, Sergiu. M-ai ajutat sa-mi regasesc dorinta de viata si iti multumesc pentru asta! Acum, sunt din nou puternica, datorita tie. Asta-i tot ce pot sa-ti spun.

S-a incordat ca un arc si, intr-o clipa, a sarit in picioare, m-a apucat strans de umeri si a inceput sa ma scuture. Am intuit pericolul. Sergiu era furios, tare furios… si baut.

— Adica m-ai folosit cat ai avut chef si acum nu mai ai nevoie de mine, nu? Esti puternica? Ia sa vedem cat esti de puternica tu acum! a strigat si m-a trantit la pamant.

Pana sa se arunce asupra mea, am reusit sa ma rostogolesc de pe saltea si sa ma ridic in picioare. Am rasturnat sticla de gin si am alunecat pe pardoseala uda. Timp suficient ca Sergiu sa atace din nou. De data asta, m-a impins cu furie intr-unul din aparate. M-am lovit tare la cap de o bara metalica. Apoi, Sergiu m-a pocnit peste fata pana mi s-au inmuiat picioarele. Am cazut in genunchi. Am simtit un lichid cald cum se prelinge, de la sprancene, pe obraz. Abia daca mai realizam ce se intampla cu mine. Cu ultimele puteri, am reusit sa articulez:

— Te rog, Sergiu…

Pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat, fiindca am lesinat. M-am trezit la spital, infasurata in bandaje, ca o sarma. Am vazut fata ingrijorata a lui Florin, aplecata asupra mea. Ma tinea de mana. Nu puteam vorbi, ma durea fata ingrozitor. L-am privit intrebator si mi-a povestit ca am fost gasita de un barbat intr-o scara de bloc, langa o sala de fitness; fusesem batuta si jefuita. El fusese cel care sunase la 112. Din fericire, hotii nu-mi furasera si mobilul. Mi l-au gasit medicii de pe salvare in buzunarul interior al canadianei.

Acum doua zile, am iesit din spital. Florin si-a luat concediu ca sa fie langa mine. imi dau seama cat de mult il iubesc, cat de mult mi-a lipsit.

— si eu, care m-am temut ca prostul pentru sanatatea ta si ne-am facut atata rau! exclama el deodata si-l apuca un ras nervos.

— Mmmm, ii raspund, fiindca imi vine si mie sa rad, dar inca ma dor buzele.

Loading...