Omul bun iartă mult, nu rănește și nu îl întorci niciodată din drum după ce a hotărât să plece.

Omul bun iarta mult, nu raneste si nu il intorci niciodata din drum dupa ce a hotarat sa plece.

E greu sa fii un om bun, dar totusi unii reusesc. De ce reusesc?

Pentru ca se incapataneaza sa ierte, se incapataneaza sa nu fie invidiosi pe succesul altora, sa nu stea in locuri in care stiu ca nu au ce cauta.

Loading...

Omul bun il vezi de departe, dar preferi sa treci pe langa el, pentru ca il consideri oarecum ”fraier”, pentru ca nu lupta asa cum fac ceilalti pentru a-si atinge idealurile, pentru ca nu pune piedici celor din jur care tind spre aceleasi lucruri ca si el, ba chiar ii mai ajuta cum poate, pentru ca nu se bate cu pumnii in piept ca stie si ca drege, ci isi urmeaza drumul linistit, fara tam-tam, fara sa fie in centrul atentiei.

Și totusi, si omul bun are scapari…. si omul bun sufera.

De ce sufera? Pentru ca si el mai are ganduri ”umane” sa le spunem.

Și el are momente in care cate un gand urat cu privire la o persoana ii inunda mintea. Și atunci sufera.

Sufera pentru ca se gandeste cu ciuda ca este un om rau. Și lupta sa schimbe lucrul acesta. Nu se lasa prins de rau, oricat de multe beneficii materiale i-ar oferi drumul acela.

Omul bun te iarta, nu iti poarta pica oricat rau i-ai fi facut, dar va fugi de tine.

Te va ierta, dar nu va accepta sa primeasca in viata lui pe cineva care il va indemna sa gandeasca urat, pe cineva care este dispus sa sacrifice pe oricine si orice in jur pentru a-si atinge idealurile. Asa ca va pleca pur si simplu.

Va pleca chiar daca sa stea inseamna sa avanseze un nivel pe scara sociala sau la serviciu, chiar daca sa stea inseamna sa castige mai multi bani sau atentie. Și cine il poate condamna pentru lucrul acesta? Ai putea sa il acuzi ca alege binele adevarat? Ai putea sa il condamni ca nu vrea sa te urasca?

Ai putea sa il condamni ca este un om bun?

Loading...