„Am iubit-o si am admirat-o de cand ma stiu pe Eugenia, prietena de-o viata a mamei mele. Aflata pe patul de moarte mi-a spus un lucru care ma va urmari toata viata mea. Apoi a zambit chinuit, iar eu…

Am iubit-o si am admirat-o de cand ma stiu pe Eugenia, prietena de-o viata a mamei mele. Culmea este ca relatia mea cu mama a fost intotdeauna una tensionata; mama este o femeie frumoasa care tine la tabieturile ei si se iubeste foarte mult. Nasterea mea a fost o problema pentru ea, atat pentru silueta, cat si pentru obiceiurile ei.

La numai cateva luni dupa ce am vazut lumina zilei, s-a intors la serviciu, si eu am fost data in grija unei bone, o femeie foarte cumsecade, careia am sa-i fiu vesnic recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine. Totusi, nu era mama…

Veti spune probabil ca asta se intampla des in ziua de azi, cand femeile vor sa aiba si ele o cariera si o viata sociala. Sigur, sunt de acord cu asta, numai ca, pentru un copil, apoi, pentru o adolescenta, framantata de tot felul de intrebari, o astfel de mama nu este o fericire… Eugenia a inteles foarte repede prin ce treceam si a incercat sa se apropie de mine fara sa-mi dea de banuit, cu foarte mult tact si straduindu-se in acelasi timp sa ma faca sa inteleg ca nici mama nu e de condamnat. Asa am devenit noi doua cele mai bune prietene, iar ea, confidenta mea de suflet.

Loading...

Ciudat este insa ca mama a inceput sa fie geloasa pe ea si, la un moment dat, era cat pe ce sa rupa relatia. E adevarat, eu la Eugenia am alergat atunci cand m-am indragostit prima oara, tot cu ea m-am sfatuit cand m-am despartit dintr-o prostie de iubitul meu si tot la ea am dat buzna atunci cand m-am hotarat sa fac dragoste pentru prima data in viata…

Eugenia era oricand disponibila pentru mine. Imi amintesc ca atunci cand m-am despartit de Ioan, un iubit de-al meu, ea era in spital, pentru niste analize, si tot m-a ascultat cu toata atentia si a incercat sa ma ajute sa depasesc aceasta criza. Ceea ce este insa mult mai bizar este faptul ca Eugenia nu se intelegea mai deloc cu fiul ei, Dragos, care era cu patru ani mai mare decat mine si pe care eu il vazusem doar din cauza divortului. Eu am incercat sa-i ofer prea mult, sa nu se simta altfel decat ceilalti copii din anturajul lui, si, in felul asta, i-am incurajat toate slabiciunile. Tatal lui a incercat si el sa-i cumpere bunavointa satisfacandu-i toate mofturile, si asa, in loc sa se maturizeze, a ramas un copil mare. incearca sa stai de vorba cu el, incearca sa-i fii o buna prietena, asa cum, sper, am reusit sa-ti fiu eu. Daca l-as sti pe mainile tale, mi-ar fi mult mai usor…

Cum as fi putut sa nu-i respect celei mai bune prietene poate ultima dorinta? La inceput, mi-a fost foarte greu, nu stiam ce as fi putut sa-i spun sau cum l-as fi putut aborda pe Dragos. Din fericire, tot Eugenia m-a ajutat in acest sens. Ea era extrem de slabita si trebuia dusa la spital pentru diverse tratamente, asa ca eu si Dragos am inceput sa facem asta impreuna. Eu reusisem sa-mi cumpar la mana a doua un Matiz, dar nu-mi luasem carnet. El avea carnet, deci era mult mai simplu.

La spital, stateam amandoi ore in sir, asteptand, iar subiectele de discutie au venit de la sine. Cu timpul, am constatat amandoi ca niciunul dintre noi nu este asa cum si-l inchipuia celalalt, iar Dragos a inceput chiar sa se confeseze. Mi-a povestit aventura logodnei lui cu diva care-i sucise mintile, incerca sa-si explice cum s-a putut lasa pacalit cu atata usurinta. I-am povestit si eu una dintre dezamagirile mele si i-am explicat cum am reusit sa trec peste suferinta care m-a torturat cateva luni de zile.

— Am inceput sa alerg mai intai in jurul blocului. ii starneam pe toti stapanii de caini care ieseau cu patrupezii la plimbare… Asa ca, pe urma, am trecut la jogging-ul prin parc. Am incercat sa fac asta pe orice vreme. Nici nu-ti imaginezi ce reconfortant e un dus, dupa ce alergi pana la epuizare… Te golesti de toate gandurile si de toate relele. in ziua in care m-am pomenit alergand in acelasi parc cu fostul meu prieten si noua lui iubita, am fost chiar fericita. Ei doi aveau niste fete chinuite, erau doar incepatori intr-ale alergatului, ea era machiata de parca se ducea la un bar, nu in parc, in timp ce eu paream deja o profesionista. Cred ca asta a fost prima mea victorie. Mi-am recapatat increderea in mine si am mai obtinut ceva: nu mai reusea nimeni sa ma enerveze… Efortul pe care-l faceam alergand ma elibera de tot ce era rau in mine…

— Nu vrei sa alergam impreuna? m-a intrebat Dragos. Banuiesc ca va fi un chin pentru mine la inceput, pentru ca eu fumez ca un turc, asa ca-ti dai seama ce ma asteapta, dar poate-mi va face si mie bine. Ce zici?

Am acceptat imediat. Eram amandoi matinali, asa ca ne intalneam la 6,30 in fiecare dimineata si alergam pret de o ora. Dupa o vreme, pentru ca starea de sanatate a Eugeniei s-a inrautatit, m-am mutat si eu la ei, sa o putem ingriji mai bine si sa fie tot timpul cineva cu ea. Eu si Dragos faceam cu schimbul: o noapte vegheam eu, o noapte, el. Gateam cu schimbul, desi as fi putut sa bag mana in foc ca el habar n-avea de asa ceva. si totusi, Dragos era foarte priceput la o multime de treburi casnice.

intre noi se crease o legatura cu totul speciala, as putea spune chiar ca, intr-o oarecare masura, Dragos devenise dependent de mine. Nu mai facea nimic fara sa ma consulte, nici cele mai mici fleacuri. Iar uneori ma privea cu o caldura pe care mi-as fi dorit de multe ori sa o gasesc in ochii iubitilor mei…

— Draga mea, cred ca un singur lucru m-ar mai putea face fericita… mi-a soptit intr-o seara Eugenia.

— Orice, fac orice pentru tine! i-am raspuns eu.

— Dragos cred ca s-a indragostit de tine. Nimic nu m-ar face mai fericita decat sa am o nora ca tine…

— Sa nu-ti para rau! Ai grija ce vorbesti, pentru ca dorinta ta se va implini, am glumit eu, incercand sa-i smulg un zambet de pe buze.

Eugenia a zambit chinuit, iar eu i-am spus lui Dragos care este ultima dorinta a mamei lui.

— Ce intuitie are mama! Eu n-as fi indraznit sa-ti spun niciodata ca imi placi foarte mult. Ce sa mai vorbim de cererea in casatorie! a raspuns el imediat, si pot sa jur ca era fericit.

Eu nu eram indragostita de el pe atunci. tineam la el ca la un frate. intr-un fel, asta si era pentru mine. Cum Eugenia era mama mea de suflet, Dragos era fratele meu de suflet.

Am spus DA cu toata convingerea la oficiul starii civile. Abia asteptam sa vad chipul multumit al Eugeniei. Am purtat la gat lantisorul pe care ea il primise de la fostul ei sot, in chip de inel de logodna. Cand ne-am intors acasa eu si Dragos, Eugenia parea ca se simte mai bine. A vrut chiar sa bea putina sampanie cu noi. Spre seara insa, am chemat Salvarea si am dus-o la spital. A mai trait doar cateva zile, dar a murit fericita…

Cat timp a mai fost constienta, ne-a tinut pe amandoi de mana si ne-a spus sa avem grija unul de altul. Dragos a suferit enorm, se simtea vinovat pentru ca se purtase ani de zile atat de urat cu mama lui.

De atunci, au trecut mai bine de sase luni si ma bucur enorm ca am ascultat-o, ca de atatea alte ori, pe Eugenia. Eu si Dragos suntem mai mult decat soti: suntem buni prieteni, ne respectam reciproc, ne facem confidente si nu avem secrete unul fata de celalalt. Din punctul asta de vedere, Eugenia este si acum langa mine. si inca ceva: chiar daca m-am maritat de dragul Eugeniei, acum imi iubesc sotul si sper sa fim fericiti.

Loading...